SUMMERSLAM 2016 – REVIEW by #Tudor

14329163_1669780306670134_1193154235_o

Summerslam…probabil cel mai asteptat eveniment anual al WWE-ului dupa Wrestlemania.

Pentru evenimentul de anul acesta asteptarile erau imense – cu un motiv intemeiat:Card-ul evenimentului arata extraordinar, unul dintre cele mai “aratoase” din istoria Summerslam.

Pe acest card se aflau doua “dream match-uri” extrem de anticipate, si anume Finn Balor vs Seth Rollins si Randy Orton vs Brock Lesnar, iar alte meciuri importante de pe card au fost Dean Ambrose vs Dolph Ziggler sau AJ Styles vs John Cena.

Multi fani se asteptau ca Summerslam sa fie PPV-ul anului. Insa, intr-un final, multe meciuri aveau sa dezamageasca (in special ultimele 4) iar pentru multi fani aceasta editie a Summerslam a reprezentat o mare deziluzie.

In acest review vom analiza cam tot ce s-a intamplat la acest PPV, de ce a dezamagit majoritatea fanilor precum si opiniile mele personale despre eveniment.

KICKOFF

1. American Alpha, Hype Bros & The Usos vs The Ascension, The Vaudevillains & Breezango

14315557_1669780310003467_875216186_o

Primul meci al serii a fost un 12-man tag team match, continand toate echipele de pe brandul Smackdown. Meciul a durat in jur de 14 minute si a fost in mare parte…ok. Majoritatea echipelor care au participat in acest meci sunt destul de limitate in ring dar fiecare a luptat destul de putin si a aratat bine, unii mai mult decat altii.

Ascension si Hype Bros sunt doua echipe decente (nefolosind foarte multe miscari, avand un stil destul de “slow” pe langa celelalte echipe) si au luptat conform asteptarilor. Fratii Uso au realizat cateva salturi si miscari spectaculoase, nici Breezango nu au fost prea rai.

As fi vrut poate sa vad mai multe manevre de la Vaudevillains, care au fost utilizati destul de slab de catre WWE de cand au ajuns in main roster, fiind una din cele mai bune echipe ale NXT-ului. Insa cu siguranta American Alpha au furat show-ul, ca de fiecare data.

Probabil cea mai buna echipa din WWE in termeni de ring-skill la ora actuala, cei doi mari campioni din wrestling-ul amator (Chad Gable fiind un fost olimpic, iar Jason Jordan avand un record de 35-0 si fiind la un moment dat al doilea cel mai bun wrestler amator din Statele Unite) nu au dezamagit, iar din momentul in care au intrat in meci acesta a devenit un adevarat spectacol.

Usos au adus victoria pentru echipa lor numarandu-l pe Simon Gotch, cu ajutorul American Alpha care isi folosisera si ei finisherul pe Gotch inainte. Overall, pot zice ca a fost un meci bun pentru un inceput de kickoff, dar care in multe momente a fost plictisitor.

Nota mea pentru acest meci este 6/10.

2. Sami Zayn & Neville vs Dudley Boyz

14340010_1669780303336801_313749444_o

Sami Zayn si Neville sunt doi dintre cei mai subevaluati luptatori ai WWE-ului, iar pozitia lor pe card-ul show-ului arata asta.

De fapt, celor doi le-a fost dat acest meci cu Dudley Boyz (o echipa legendara, care insa a fost adusa inapoi anul trecut de catre WWE pentru a pierde meciuri in fata wrestlerilor mai tineri, pentru ca urmatoarea generatie sa aiba cat mai mult success) deoarece nu aveau niciun feud la momentul respectiv si probabil nu au vrut sa le iroseasca talentele lasandu-i acasa.

Meciul a fost unul scurt, de doar 8 minute insa Sami Zayn si Neville au luptat extrem de bine in acest timp, realizand multe manevre spectaculoase. Finalul a venit dupa o greseala de comunicare a Dudley Boyz, de care a profitat Neville care a castigat cu un Red Arrow. Meci bun, insa mult prea scurt si cu un rezultat previzibil.

Nota mea pentru acest meci este 6.5/10.

  1. Cesaro vs Sheamus

14349034_1669780260003472_43648950_n

Inainte de toate as vrea sa spun ca Cesaro este probabil cei mai underrated luptator al WWE-ului.

Faptul ca continua sa fie folosit ca un midcarder de catre WWE in ciuda faptului ca poate avea un meci extrem de bun cu orice alt wrestler din roster si ca este foarte apreciat de catre fani ramane de neinteles.

Sheamus se afla intr-o pozitie oarecum similara, si el fiind un luptator foarte subapreciat insa nu este asa de iubit de fani (probabil din cauza faptului ca este in acest moment un “veteran” al WWE-ului, multi considerand ca ar trebui sa joace un rol similar cu Dudley Boyz).

Dupa draft-ul din iulie Cesaro a fost pus intr-un feud cu Sheamus, iar de atunci cei doi au mai avut doua meciuri bune, acum avand un chemistry mai bun ca niciodata. Acest meci a fost primul intr-o serie de 7, castigatorul acestei serii urmand sa primeasca un title shot ca premiu.

Meciul a durat 14 minute iar ambii si-au respectat statutul.

Multe combinatii si momente spectaculoase, un meci plin de actiune care s-a terminat dupa ce Sheamus l-a “orbit” pe Cesaro si l-a lovit cu un Brogue Kick cand arbitrul nu era atent.

Urmatoarele 6 meciuri din serie se anunta la fel de bune.

Nota mea pentru acest meci este 8/10.

Si am cam terminat cu kickoff-ul.

Primele doua meciuri au fost decente, ca majoritatea meciurilor care au loc in “pre-show”. Insa al treilea meci a fost foarte, foarte bun, locul lui fiind clar in main show si nu aici.

O situatie similara a avut loc la Payback acum cateva luni, cand alt meci foarte bun a avut loc in kickoff, Kalisto vs Ryback pentru titlul US, in ultimul meci al lui Ryback in WWE. Acel meci avea sa se dovedeasca a fi unul din cele mai bune meciuri ale serii respective.

Asa ca…daca doriti sa urmariti un PPV live aveti destule motive sa urmariti si kickoff-ul, cine stie ce “diamante” ratati 🙂

MAIN SHOW

1. Enzo & Cass vs Jeri-KO

14365498_1669780283336803_882114863_n

Si iata ca am ajuns si la main show.

Primul meci a fost un tag match intre Big Cass & Enzo Amore si Chris Jericho & Kevin Owens. Cele doua echipe au avut un feud extrem de entertaining in ultimele saptamani (Enzo, Jericho si Owens sunt maestri ai microfonului) si era normal sa vina si la un meci Summerslam.

Enzo & Cass sunt cea mai over echipa a WWE-ului la ora actuala (pop-ul imens pe care l-au primit cand au iesit pe rampa este dovada perfecta) iar Kevin Owens si Chris Jericho au incheiat un parteneriat acum cateva saptamani pentru a-i combate, devenind o echipa foarte buna intre timp.

Meciul a fost bunicel. Enzo nu este un wrestler extraordinar (ba chiar are reputatia pentru a fi unul dintre cei mai slabi de pe rosterul actual in termeni de ring skill) dar Kevin Owens si Chris Jericho sunt amandoi wrestleri tehnici si au “carat meciul” cum se spune.

Finalul a venit dupa un Codebreaker executat de Jericho pe Enzo. Rezultatul meciului este unul bun si foarte important, deoarece a asigurat ca JeriKO va fi o echipa de durata.

Nota mea pentru aceste meci este 6.5/10.

2. Sasha Banks vs Charlotte – Women’s Title

14341873_1669780290003469_1774731012_n

La prima vedere, rezultatul acestui meci era unul foarte previzibil.

Sasha devenise campioana in urma cu doar o luna la Raw, tot dupa un meci cu Charlotte, si multa lume se astepta sa isi pastreze titlul la Summerslam, acesta fiind primul ei title defense.

Ambele sunt niste luptatoare fantastice, care alaturi de Becky Lynch si Bayley sunt numite “The 4 Horsewomen”, (dupa celebrul stable The 4 Horsemen condus de Ric Flair in anii 80) si care au schimbat total scena wrestling-ului femininin.

Inainte de aparitia lor pe scena WWE-ului, wrestling-ul feminin nu se prea concentra pe … wrestling. WWE-ul punea mai mult accent pe felul cum aratau “luptatoarele”, in loc sa puna accent pe abilitatile lor din ring. Ca rezultat, multe “meciuri” din divizia feminina erau pauze pentru mancat sau alte lucruri.

Insa in ultimul an, acest 4 femei au revolutionat complet scena wrestling-ului feminin, luand parte in meciuri fenomenale si aducand atentie asupra diviziei feminine, care acum concureaza de la cot la cot cu cea masculina privind calitatea meciurilor.

Meciul acesta nu a fost o exceptie. Plin de submission-uri si manevre spectaculoase, acest meci a tinut fanii cu sufletul la gura de la inceput si pana la sfarsit. Poate chiar mai bun decat meciul lor de la Raw de acum o luna, meciul a durat 14 minute insa finish-ul a fost unul extrem de socant pentru fani.

Sasha a reusit sa isi aplice finisher-ul Banks Statement pe Charlotte pentru a doua oara in acest meci si in acel moment cam toata lumea credea ca meciul este gata. Insa, Charlotte a reusit sa transforme manevra intr-un pin si a reusit sa o tina cu umerii la pamant pe Sasha timp de 3 secunde, castigand titlul.

Intreaga arena a fost socata vazand asta.

Multa lume a speculat ca acest rezultat a fost cauzat de un spot gresit din timpul meciului in care Sasha a luat o cazatura urata, sau chiar ca urma sa fie suspendata (mai multi wrestleri fusesera suspendati zilele trecute pentru violarea Welness Policy-ului, adica consum de steroizi).

Insa, motivul adevarat a fost o accidentare mai veche la spate a Sashei, iar WWE-ul a luat decizia sa ii dea titlul lui Charlotte pentru a o lasa pe Sasha sa se recupereze. Un meci foarte bun, multa lume a fost suparata de rezultat insa personal nu am fost deloc deranjat de acesta, inca o data vedem ca divizia feminina continua sa fie una din atractiile principale ale WWE-lui la ora actuala.

Nota mea pentru acest meci este 8/10.

3. The Miz vs Apollo Crews  – Intercontinental Title

14356053_1669780270003471_643321982_n

Sa fiu sincer, Miz a jucat foarte bine rolul de campion IC pana acum, insa acesta era probabil cel mai bun timp sa piarda titlul si ca adversarul sau sa primeasca un push mult cuvenit. Si, desi nu sunt complet nemultumit de rezultat (cum am spus, Miz este foarte bun ca si campion IC), meciul a fost absolut execrabil.

Durata a fost de doar 5 minute, timp in care nu s-a realizat mare lucru. Miz a castigat dupa un Skull Crushing Finale, venit dupa o distragere a lui Apollo de catre Maryse (sotia lui Miz). Nu e foarte mult de zis despre acest meci.

Nota mea este 4/10.

4. John Cena vs AJ Styles

14341902_1669780266670138_1803626256_n

Of doamne, de unde sa incep…

Rivalitatea crunta dintre Cena si Styles  si-a atins punctual culminant la Summerslam, si ce final a fost. Meciul acesta a fost absolut fenomenal!!! Povestea spusa in ring de cei doi, manevrele, tensiunea, totul a fost perfect. Cei doi si-au folosit tot arsenalul in acest meci, iar numeroasele finishere au tinut publicul intr-un suspans continuu.

Probabil cel mai tare moment al acestui meci a fost cand Cena l-a lovit pe AJ cu un Attitude Adjustment de pe corzi, moment in care toti cei 15 mii de fani din arena credeau ca meciul s-a terminat! 1…2…AJ iese din numaratoare!

Pot spune ca acesta a fost cel mai neasteptat kickout pe care l-am vazut vreodata, mai neasteptat si decat kickout-ul lui Undertaker de la Wrestlemania 28 dupa cele doua finishere consecutive date de Shawn Michaels si Triple H.

Urmatoarea scena spune totul despre acest meci:
Dupa ce a iesit din numaratoare, AJ se tara spre corzi cu ultimele puteri in timp ce John Cena se uita socat din colt. Dupa ce AJ a reusit sa se ridice, Cena a incercat sa il loveasca cu inca un AA, insa AJ a reusit sa contreze si sa castige meciul, clean, dupa un Phenomenal Forearm!

Momentul in care arbitrul i-a ridicat mana lui AJ a fost momentul in care se puteau simtii bucuria a  milioane de fani din toata lumea! Dupa ce AJ a iesit din ring si a plecat spre vestiar, Cena a ramas singur in ring, moment in care a fost aplaudat de intreaga arena.

Vazandu-se invins in fata unui adversar cu o dorinta mai mare de victorie, Cena si-a dat jos bratara cu celebrul sau motto Never Give Up si a plecat spre vestiare in aplauzele publicului. Acesta a fost cel mai lung meci al serii, durand aproape 24 de minute.

Pot spune ca acesta a fost unul din cele mai bune meciuri pe care le-am vazut de cand ma uit la wrestling (am inceput in 2006). Totul despre acest meci a fost absolut fantastic. Sfarsitul unei rivalitati epice, cel mai bun meci al serii si un candidat serios la Meciul Anului. Daca ar trebui vreodata sa arat un meci de wrestling unui necunoscator al fenomenului, i l-as arata pe acesta.

Nota mea pentru acest meci este 10/10!

Dupa meciul extraordinar dintre Cena si Styles, PPV-ul se putea incheia acolo si as fi fost fericit. Din pacate, restul PPV-ului nu a fost de calibrul acestuia, suferind de multe greseli de booking.

5. New Day vs Karl Anderson & Luke Gallows – Tag Titles

14371766_1669780286670136_1981237521_n

Pentru mine si pentru multi alti fani hardcore, New Day au devenit ceea ce noi numim stale, adica plictisitori.

In ultimul an, New Day a fost una din cele mai entertaining echipe din WWE, segmentele lor fiind extrem de amuzante si de multe ori trecand de limitele PG-ului, iar la Summerslam s-a implinit un an de cand au castigat titlurile la echipe.

Insa problema este ca divizia la echipe a avut de suferit in aceasta perioada. New Day a dus feuduri cu cam toata divizia si le-a castigat pe toate, insa nu clean (de obicei castigand prin interventii). Evident, nivelul diviziei a scazut deoarece majoritatea echipelor si-a pierdut din credibilitate. Summerslam era momentul perfect ca ei sa piarda centurile.

Gallows si Anderson erau echipa perfecta pentru acest lucru (fiind foarte apreciati de fanii hardcore datorita perioadei lor din Japonia cand faceau parte din Bullet Club, si pentru ca sunt probabil cei mai buni heels din divizie la echipa la ora actuala), avand o ascensiune foarte buna in ultima perioada.

Insa nu a fost cazul. New Day au plecat cu titlurile ca intotdeauna, insa maniera in care au facut acest lucru este suparatoare. Gallows si Anderson aveau meciul castigat dupa un Magic Killer, insa John Stewart (tot nu inteleg ce cauta el aici) a intervenit (cum a facut si anul trecut tot la Summerslam in timpul meciului dintre Cena si Seth Rollins), distragandu-i pe cei doi.

Cel de al treilea membru al New Day, Big E si-a facut apoi aparitia si a sarit imediat pe cei doi pentru ai impiedica sa castige titlurile, cauzand descalificarea echipei sale si victorie pentru adversari (titlurile nu pot schimba mainile in cazul unei victorii prin descalificare). Meciul in sine a fost destul de slab de asemenea, durand mai putin de 10 minute si neavand momente spectaculoase.

Nota mea pentru acest meci este 4.5/10.

6. Dean Ambrose vs Dolph Ziggler – WWE Championship

14331754_1669780293336802_1889187344_n

Mereu, meciul pentru titlul WWE este cel mai asteptat la orice PPV.

Si chiar daca a fost umbrit de alte 2 meciuri mai grele ca si calibru la acest PPV, asteptarile erau destul de mari si pentru meciul acesta. Rivalitatea dintre cei doi fusese destul de intensa, cu cateva promo-uri foarte bune inainte de saptamanile precedente. Insa meciul nu a fost chiar asa de bun cum se astepta lumea.

Meciul a durat 15 minute si s-a incheiat cu victoria lui Ambrose dupa un Dirty Deeds, singurul finisher executat in acest meci (in contrast, intre meciul dintre Cena si Styles s-au executat manevre de final de vreo 8-9 ori). Oare de ce?

Pai in primul rand, in ciuda faptului ca este un maestru al microfonului si joaca un personaj foarte appealing pentru fani (incalcand constat limitele PG-ului), Dean Ambrose nu este asa de stralucit in ring, in timp ce Ziggler este foarte cunoscut in lumea wrestlingului pentru cariera sa de succes in wrestlingul amator.

Problema este ca Dean Ambrose a controlat mare parte din meci, si neavand un stil foarte spectaculos (gen Seth Rollins) meciul nu a fost asa de reusit. Daca Ziggler ar fi avut controlul si ar fi dominat, cu siguranta meciul si-ar fi indeplinit asteptarile. Faptul ca meciul s-a terminat dupa un singur finisher a fost defapt finalul normal pentru un meci care a fost complet lipsit de suspans.

Nu este in niciun caz vina wrestlerilor (care cu siguranta puteau realiza mai mult daca erau lasati sa planuiasca meciul), ci a fost o greseala de booking (in multe situatii Ziggler a fost booked sa domine si au iesit niste meciuri foarte bune, nu inteleg de ce l-au facut sa piarda asa de usor la Summerslam).

Nu a fost neaparat un meci slab, in niciun caz, insa a fost departe de asteptari. Nu s-a simtit deloc ca un meci pentru titlul WWE de Summerslam, ci mai mult ca un meci non-title de Smackdown.

Nota mea pentru meciul acesta este 7/10.

7. Becky Lynch, Carmella & Naomi vs Alexa Bliss, Natalya & mystery partner

14348950_1669780273336804_95390308_n

Inca un meci al femeilor, de data aceasta prezentat de Smackdown si continand toata divizia lor feminina (ca si in cazul meciului tag al baietilor din kickoff).

Eva Marie trebuia initial sa faca echipa cu Natalya si Alexa Bliss, insa a fost suspendata chiar inainte de Summerslam. O partenera surpriza avea sa isi faca aparitia. Nikki Bella, care se refacuse intre timp dupa o accidentare i-a luat locul.

Cam toate participantele acestui meci sunt wrestlere bune (in special Becky Lynch si Alexa Bliss, care sunt printre cele mai bune wrestlere ale WWE-ului in acest moment), insa meciul nu a fost unul foarte bun.

A durat in jur de 10 minute si problema principala a fost faptul ca Nikki Bella, cea mai limitata luptatoare din acest meci (si care reprezinta “vechea garda”, perioada pe care am mentionat-o mai devreme in review, in care femeile din WWE erau numite dive si nu se punea accent pe abilitatile lor din ring), a avut un rol predominat, pe cand Becky Lynch si Alexa Bliss au intrat foarte putin in acest meci.

Nikki a adus victoria pentru echipa ei, lucru deloc surprinzator. Era destul de evident ca acesta va fi rezultatul de cand si-a facut aparitia.

Nota mea pentru acest meci este 5.5/10.

8. Finn Balor vs Seth Rollins – Universal Title

14371766_1669780276670137_89948284_n

Inainte de a vorbi despre meci, as dori sa scriu cateva randuri despre titlul pentru care au luptat Finn si Seth, noul “Universal Title”.

Nu se stia cum va arata centura inainte de Summerslam, insa ea a fost dezvaluita chiar inainte de meci si pot spune ca reactia publicului a fost printre cele mai triste pe care le-am auzit vreodata, poate chiar mai trista decat cele 100.000 de huiduieli pe care le-a primit Roman Reigns la Wrestlemania 32.

14348793_1669780296670135_1177756532_n

Dupa cum puteti vedea, titlul este identic cu titlul WWE si Women’s Title, singura diferenta fiind culoarea centurii.

Pe langa faptul ca centura arata foarte urat in aceste culori, (glumele au aparut aproape imediat, precum “centura arata ca o bucata rupta din roba lui Shinsuke Nakamura cu cateva diamante puse pe ea” sau “centura arata de parca a sangerat Randy Orton pe titlul WWE”, o sa explicam asta un pic mai incolo), problema este ca WWE-ul devine din ce in ce mai neoriginal privind design-ul centurilor.

Aceasta a fost a treia oara cand a fost folosit design-ul titlului WWE (avea sa fie folosit pentru a patra oara doar doua zile mai tarziu la Smackdown, cand WWE a dezvaluit o noua centura a femeilor exclusiv pentru brandul respectiv, tot atunci au fost dezvaluite si noi titluri la echipe, care au acelasi design ca cele de la Raw, singura diferenta fiind culoarea).

Lipsa creativitatii din partea WWE nu a fost deloc primita bine de catre fani, care si-au exprimat imediat frustrarile privind centura (si au continuat sa o faca in timpul meciului dintre Balor si Rollins).

Cred ca in acest moment, ca daca aceasta centura i-ar fi data lui Roman Reigns, fanilor le-ar parea rau de el 🙂

In fine, acum ca am terminat cu centura, hai sa vorbim despre meci.

Cum am spus, acesta a fost probabil cel mai asteptat meci al serii. Un dream meci pe care fanii doreau sa il vada de ani de zile. Finn Balor si Seth Rollins sunt doi dintre cei mai buni wrestleri din lume la ora actuala.

Insa din pacate, acest meci a avut o soarta aproape identica cu meciul dintre Dean Ambrose si Dolph Ziggler de mai devreme, insa aici circumstantele au fost putin diferite. Primele minute au fost bune, insa apoi s-a intamplat ceva ce a dat tot meciul peste cap.

Finn Balor s-a accidentat grav la umar devreme in meci dupa un Powerbomb in baricada din partea lui Seth Rollins (interesant ca si Sting a fost accidentat cu aceeasi manevra de Rollins anul trecut la Night Of Champions).

Initial, meciul a fost booked ca ambii wrestleri sa foloseasca o multime de miscari ofensive, amandoi fiind wrestleri foarte spectaculosi, insa accidentarea lui Balor a dat tot planul peste cap.

Problema este ca cei doi au continuat sa desfasoare meciul dupa planul initial, iar Balor nemaiputand executa multe miscari din arsenalul sau a fost nevoit sa recurga la multe dropkick-uri si miscari asemanatoare.

Asta l-a impiedicat si pe Rollins sa isi foloseasca multe miscari din arsenal, iar meciul a devenit obositor destul de repede. S-a terminat dupa 19 minute cu victoria lui Balor dupa un Coup De Grace, insa meciul nu a fost nicidecum la nivelul asteptarilor.

Cred ca o solutie simpla ar fi fost ca dupa accidentarea lui Finn, cei doi sa improvizeze, Seth sa domine autoritar meciul si sa isi foloseasca cat mai multe miscari din arsenal. Insa din pacate nu a fost asa, iar spectacolul nu a fost nici de departe cel anticipat.

Titlul, fanii dezinteresati, accidentarea prematura a lui Balor – care a dat peste cap toata coregrafia meciului si timpul relativ scurt pentru un meci de acest calibru au facut acest “dream match” destul de usor de uitat.

Meciul avea potentialul sa intre in istoria WWE-ului ca fiind unul din cele mai bune meciuri care au avut loc vreodata in companie, insa o serie de factori datorati ghinionului si neinspiratiei WWE-ului au dus la un meci mult sub asteptari.

Inca odata, nu a fost un meci rau (cu siguranta a fost mai bun decat Ziggler vs Ambrose), insa nu a fost la nivelul la care imi imaginam ca va fi.

Nota mea pentru acest meci este 7.5/10.

9. Roman Reigns vs Rusev – US Title

14365429_1669780280003470_564616160_n

Feud-ul dintre Roman si Rusev a fost la prima vedere, un mod bun pentru Roman sa se tranzitioneze in midcard unde avea sa o ia de la capat dupa suspendarea de 30 de zile pe care a primit-o dupa Money In The Bank, insa se pare ca WWE-ul si-a schimbat repede planurile si l-a readus aproape imediat in main event.

Multa lume specula o victorie a lui Roman in seara asta si un Reign cu titlul US, timp in care sa isi mai lucreze abilitatile la microfon (promo-ul dintre el si Rusev de acum cateva saptamani a fost unul din cele mai bune ale lui de pana acum, se vede ca odata ce dispare presiunea main event-ului, cuvintele vin mai usor), insa nu a fost cazul.

Inainte ca meciul sa inceapa, Rusev a sarit pe Roman, l-a scos afara din ring, si timp de 5-6 minute cei doi s-au batut si au fost separati dupa ce Roman l-a distrus pe Rusev cu un scaun. Meciul a fost anulat din cauza “starii” lui Rusev.

Aici pare ca s-a incheiat si feud-ul dintre cei doi, deoarece Roman a fost readus in main event scene a doua zi la RAW si cei doi nu au mai avut niciun contact. Un final nesatisfacator pentru un feud ce avea potential, si timp irosit, timp care putea sa fie acordat altor meciuri de pe card.

Nota mea pentru acest  “meci” este 3/10

10. Brock Lesnar vs Randy Orton

14331040_1669780263336805_1715526550_n

Si iata ca am ajuns si la main event-ul serii.

Un meci extrem de promovat de catre WWE, intre doua legende care nu se infruntasera niciodata. Desi cei doi se afla in branduri diferite, build up-ul pentru meci a fost unul bun, si se prefigura un meci echilibrat si lung. Insa meciul a fost cu totul…altceva.

Meciul a inceput cu o dominare totala a lui Lesnar, suplex dupa suplex, cum ne asteptam. Insa un moment important a venit cand Orton a reusit un RKO pe masa comentatorilor, iar mai apoi un DDT urmat de inca un RKO in ring.

Toate in doar cateva minute, si se parea ca cursul meciului avea sa se schimbe… Lesnar a reusit sa iasa din numaratoare si dupa ce l-a lovit pe Orton cu un F5 s-a intamplat ceva halucinant, ce a lasat multi fani confuzi.

14355979_1669780300003468_997266121_n

Tehnica blade job-ului este bine cunoscuta in lumea wrestlingului, insa blade job-ul realizat de catre Orton si cum a fost realizat au surprins prin realism si a facut multi fani sa se intrebe daca imaginea de mai sus a fost obtinuta printr-un bladejob sau prin agresiunea “shoot” (neplanificata) a lui Lesnar.

Sa explic:

Dupa acel F5, Lesnar si-a dat jos manusile si a inceput sa il loveasca pe Orton cu pumnii, iar la un moment dat i-a administrat o lovitura puternica cu cotul. 10 secunde mai tarziu, fata lui Orton era acoperita cu sange, si toata lumea a crezut ca Lesnar il lovise intentionat cat de tare a putut pe Orton cu cotul, cauzand sangerarea.

De fapt, dupa acel cot, arbitrii l-au dat la o parte pe Lesnar iar camerele s-au concentrat pe el vreo 5 secunde, timp in care Orton a realizat taietura cu o lama ascunsa. Lesnar a continuat sa Il loveasca pe Orton si a obtinut victoria prin TKO. Un final nesatisfacator si ne-necesar.

Meciul a fost de altfel foarte scurt, durand doar 11 minute (ca meciul lui Lesnar cu Seth Rollins de la Battleground de anul trecut). Intr-un fel, nu ar fi trebuit sa fim surprinsi, avand in vedere ca este cunoscut faptul ca Lesnar a devenit extrem de lenes de ceva timp si a recunoscut de multe ori ca este in WWE doar pentru bani. Insa pana la urma, meciul a fost dezamagitor iar finalul va ramane in istoria WWE-ului din motive negative.

Nota mea pentru acest meci e 6.5/10.

CONCLUZII

Summerslam a fost un PPV cu un card care arata extraordinar dar care pana la urma a suferit enorm datorita executiei meciurilor si a dezamagit. Este adevarat ca asteptarile erau mari pentru acest PPV, insa acestea erau justificate si WWE ar fi trebuit sa se comporte ca atare.

In schimb, unele meciuri foarte asteptate au fost de o calitate mult mai slaba decat se anticipa si unele rezultate nu au avut niciun sens. Desigur, pentru un fan casual, acest PPV probabil ca nu a fost rau, cel putin nu la fel de rau cum am scris eu ca este.

Insa pentru fanii hardcore acest PPV a reprezentat o dezamagire, deoarece majoritatea meciurilor nu au fost executate corect, inclusive cele mai importante, iar greselile de acest gen nu se permit la un eveniment atat de important.

Singurul meci care a fost executat perfect din punctul meu de vedere a fost AJ Styles vs John Cena. Cesaro vs Sheamus al doilea meci foarte bun, insa care ar fi trebuit sa fie in main show. In rest, toate celelalte meciuri au avut “chichite” care au impiedicat fanii hardcore sa se bucure de acest PPV, unele mai mari ca altele.

Personal, am fost dezamagit de Balor vs Rolllins, Ambrose vs Ziggler, Lesnar vs Orton, meciul tag team al femeilor, meciul pentru Tag Titles (care a fost un dezastru), si bineinteles, centura cea noua care a fost prezentata la eveniment.

Per total, ii acord acestui PPV nota 6.5/10.

As vrea sa inchei acest review in urmatoarea nota.

Mi se pare un pic comic (dar si trist) ca de obicei, PPV-urile obisnuite ale WWE-ului gen Battleground sau Extreme Rules (unde asteptarile sunt mult mai mici) sunt mult mai bune decat PPV-urile mari.

Desi nu au card-uri la fel de bune la prima vedere, acestea sunt executate corect si rezultatul este de cele mai mult ori un show frumos, fara prea multe defecte.

In schimb, cand este vorba de PPV-uri mari, WWE-ul pur si simplu clacheaza si desi card-urile arata in general bine, au loc niste greseli foarte mari de booking ce lasa un gust amar fanilor dupa vizionare.

Asa s-a intamplat mai intai cu Wrestlemania 32, si acum cu Summerslam.

Sa speram ca nu o sa se intample la fel si la Survivor Series, ultimul mare PPV care mai are loc anul acesta.

Multumesc pentru ca ati citit aceste randuri si sper ca v-a placut review-ul meu! 🙂